Daily Archives: 7 octombrie 2013

Acatistul Sfântului Ierarh Vasile al Ostrogului (29 aprilie / 12 mai)

Sfantul-Vasile-al-Ostrogului

CONDACUL 1

O, preafericite Ierarhe Vasile, ca o stea a Cuvântului străluceşti până la marginile lumii cu razele minunilor în noaptea cea întunecată a păgânătăţii, iar celor binecredincioşi te arăţi ca un soare al Înţelepciunii ce îi călăuzeşti către Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează sufletele noastre spre a-I cânta Lui împreună cu tine : Aliluia !

ICOSUL 1

Cu toiagul înţelepciunii şi luminat de raza blândeţii Păstorului Celui Mare ai povăţuit turma ta către izvoarele cele înţelegătoare ale darurilor Duhului, din care adapă-ne şi pe noi, cei însetaţi de mântuire, ca să-ţi culegem flori de laude din grădina cea tainică a inimii:

Bucură-te, icoană a păstorului jertfitor ;
Bucură-te, rug nemistuit al rugăciunii;
Bucură-te, înger în trup iubitor al tainelor cereşti ;
Bucură-te, crin al sfinţeniei ce bine înmiresmează mănăstirea Ostrog;
Bucură-te, poartă a mântuirii celor neputincioşi;
Bucură-te, liman prea dorit al înţelepciunii ;
Bucură-te, uşă cerească prin care aflăm cămara rugăciunii;
Bucură-te, săgeata umilinţei ce smereşte inimile împietrite;
Bucură-te, glas al tainelor Cuvântului;
Bucură-te, luminarea celor cu minte întunecată;
Bucură-te, râu dulce curgător al înţelepciunii;
Bucură-te, munte duhovnicesc în pământ binecuvântat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 2

Dintr-o evlavioasă familie ai răsărit Sfinte Vasile, ca un rod al rugăciunii încununate cu smerenie, făcând bucurie părinţilor tăi şi dascălilor care au aprins în inima ta prin înţelepte învăţături râvna spre a cânta Domnului neîncetat cu îngerii : Aliluia !

ICOSUL 2

Pentru a fi păzit de ispitele tinereţii, de mic ai fost dus de evlavioşii şi înţelepţii tăi părinţi la mănăstirea Zavala, unde aprinzându-te de dorul vieţuirii îngereşti, ai zburat cu aripile rugăciunii către tronul Celui Ce Se odihneşte pe heruvimi şi binevoieşte a fi tu, Sfinte Ierarhe Vasile, încununat cu laude ca acestea :

Bucură-te, copilărie luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, vieţuire întru lumina rugăciunii;
Bucură-te, că de mic te-ai întraripat cu dorul fecioriei;
Bucură-te, că de cursele tinereţii ai fost păzit;
Bucură-te, că ai aflat comoara darurilor Duhului;
Bucură-te, că te-ai jertfit pe rugul rugăciunii;
Bucură-te, că ţi-ai zidit casa sufletului pe temelia Vieţii;
Bucură-te, că ai urmat glasul Cuvântului de mântuire;
Bucură-te, că ai defăimat deşertăciunile lumeşti;
Bucură-te, că te-ai îngrădit cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, stea luminată de Soarele Cel veşnic ;
Bucură-te, inimă întru care străluceşte focul iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 3

Sub îndrumarea dascălilor înţelepţi din mănăstire te-ai desăvârşit întru cunoştinţa cea duhovnicească şi jugul lui Hristos luându-l pe umeri la mănăstirea Tvrdos, cu îngerii cântai neîncetat cu mulţumire Celui Ce te-a chemat la vieţuirea îngerească: Aliluia !

ICOSUL 3

Cel Ce te-a chemat la călătoria cerească pe scara rugăciunii binevoit-a şi pe pământ a-ţi povăţui paşii în călătoria cea duhovnicească la mănăstirile din Rusia, Israel şi Serbia, ca urmând şi tu nevoinţele Sfinţilor să te învredniceşti de laude ca acestea :

Bucură-te, căci cu aripile Duhului ai zburat la înălţimi cereşti;
Bucură-te, că pe calea Crucii L-ai urmat pe Hristos;
Bucură-te, că însuşi te-ai făcut lăcaş cinstit al Treimii;
Bucură-te, că rugăciunea ţi-a fost prietenă pe calea mântuirii;
Bucură-te, vas plin de mirul smereniei;
Bucură-te, carte a tainelor Împărăţiei ;
Bucură-te, că te-ai întărit în pelerinajul dăruit de Domnul;
Bucură-te, că la nevoinţele Sfinţilor ai luat aminte ca să le urmezi;
Bucură-te, că ai umplut vistieria inimii de cuvinte înţelepte;
Bucură-te, iubitorule de vieţuire înaltă;
Bucură-te, podoabă a ierarhilor Serbiei;
Bucură-te, călător pe calea rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 4

Inima ta curată întru care străluceau razele smereniei ai dăruit-o Celui blând şi smerit cu inima, Care a prefăcut-o în altar al gândurilor dumnezeişti, la care primeşte şi suspinurile şi cererile cele cu umilinţă ale celor ce cântă Ziditorului : Aliluia !

ICOSUL 4

Înţelepciunea nu este măsurată prin mulţimea anilor, ci ea este cununa nevoinţelor stăruitoare întru faptele cele bune; pe aceasta ai dobândit-o şi tu, Cuvioase, încă din tinereţe, învrednicindu-te a primi din inimile noastre necăjite cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, înger întraripat cu dorul Luminii;
Bucură-te, vas al sfinţeniei lui Hristos;
Bucură-te, mlădiţă plină de roadele virtuţilor;
Bucură-te, minte luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, făclie a rugăciunii inimii;
Bucură-te, gând strălucit de slava lui Hristos;
Bucură-te, icoană înţelegătoare a darurilor cereşti;
Bucură-te, că ai alergat pe cărările rugăciunii;
Bucură-te, că ai iubit comorile vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, că ai aflat în pământul inimii darurile Cuvântului;
Bucură-te, căci cu sabia smereniei ai tăiat vicleşugurile diavoleşti;
Bucură-te, că ai urcat scara desăvârşirii; cu paşii Duhului
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 5

Scara tuturor nevoinţelor duhovniceşti ai urcat cu gând smerit şi către Cel pe Care cu dor Îl căutai ai privit, aducându-i cu oştile îngereşti glas de laudă : Aliluia !

ICOSUL 5

La vârsta de 30 de ani ai primit şi cununa darului de episcop al turmei cuvântătoare pentru vieţuirea ta cea mai presus de lume şi îmbrăţişând întreaga lume cu legătura rugăciunii ai adus-o lui Hristos spre întărire şi spre luminare, ca să-ţi cânte ţie cu bucurie:

Bucură-te, păstor prea luminat al turmei lui Hristos;
Bucură-te, căci Hristos S-a odihnit în cămara inimii tale;
Bucură-te, că ai ajuns la limanul desăvârşirii;
Bucură-te, că Hristos te-a înălţat la treapta arhieriei;
Bucură-te, soare al monahilor pururea rugători;
Bucură-te, căci trimiţi tuturor razele milostivirii;
Bucură-te, ierarh plin de mireasma sfinţeniei;
Bucură-te, mângâierea sufletelor celor rătăcite;
Bucură-te, icoană a blândeţii Bunului Păstor;
Bucură-te, că inima ta s-a făcut tron Treimii;
Bucură-te, cel umbrit de slava îngerească;
Bucură-te, că ai purtat cu bucurie jugul cel uşor al lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 6

Ca un zid ai stat înaintea vrăjmaşilor credinţei, propovăduind pe Adevărul vieţii, de la Care primind întărire, îi aduceai neîncetata jertfă a cântărilor de : Aliluia !

ICOSUL 6

Împotriva uneltirilor papei ai stat cu sabia dreptei credinţe şi cu zidul rugăciunilor tale te-ai ostenit a opri năvala turcilor şi a zdrobi capul şarpelui nevăzut, de a cărui viclenie fereşte pe toţi cei ce te cinstesc pe tine aşa:

Bucură-te, că ai osândit înşelăciunea catolică ;
Bucură-te, zid nesurpat al dreptei credinţe;
Bucură-te, căci cu sabia Crucii ai păzit turma ta;
Bucură-te, că de năvala turcilor nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că te-ai arătat biruitor în războiul cel duhovnicesc;
Bucură-te, că nu te-ai unit într-un gând cu ereticii;
Bucură-te, că ai iubit adevărul Ortodoxiei;
Bucură-te, că turma ta o ai povăţuit la limanul Adevărului;
Bucură-te, mărgăritar prea cinstit în vistieria Bisericii;
Bucură-te, râvnă nemăsurată spre apărarea credinţei;
Bucură-te, foc al rugăciunii ce mistuie gândurile înşelăciunii;
Bucură-te, podoaba cea iubită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 7

Ca un Părinte luminat de Duhul ai ţinut cu tărie la păstrarea comorii dreptei credinţe, nesuferind apropierile de catolici şi te-ai retras în linişte ca să slujeşti Domnului împreună cu îngerii în cântări de : Aliluia !

ICOSUL 7

Urmând pilda din viaţa Mântuitorului în singurătate te retrăgeai ca să aduci jertfa rugăciunii Părintelui luminilor, aprinzând candela rugăciunii pentru toată lumea spre a se birui întunericul necredinţei şi al ereziilor, care căutau să ucidă turma cuvântătoare a lui Hristos; privind cu ochii minţii nevoinţa ta plină de iubire faţă de Biserica răscumpărată cu sângele Mielului, îţi aducem din inimă laude ca acestea:

Bucură-te, că te-ai însoţi cu rugăciunea pe calea călugărească ;
Bucură-te, că întru tăcerea rugăciunii te-ai cufundat;
Bucură-te, iubitorule al comorilor duhovniceşti;
Bucură-te, căci ai zburat cu aripile rugăciunii la cele cereşti;
Bucură-te, stea ce risipeşte întunericul minţii;
Bucură-te, că străluceşti tuturor cu raze de minuni;
Bucură-te, icoană a iubirii negrăite;
Bucură-te, căci corzile minţii le-ai întins spre armonia laudelor îngereşti;
Bucură-te, căci te-ai adăpat din izvorul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, căci cu iubire părintească te-ai plecat spre oile rănite de păcat;
Bucură-te, că luminezi pe cei ce aleargă la tine întru rugăciune;
Bucură-te, căci cu doctoria rugăciunii ai tămăduit rănile sufleteşti ale tuturor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 8

La mănăstirea Ostrog te-ai retras, ca să te dăruieşti unei vieţi de rugăciune şi de nevoinţe duhovniceşti şi mai mari, fiind rânduit stareţ pentru a călăuzi obştea spre limanul cântărilor îngereşti de: Aliluia !

ICOSUL 8

Pe sihastrul Isaia l-ai întâlnit şi în peştera lui ai zidit prima biserică spre slava lui Dumnezeu, după ce te-ai făcut tu mai întâi biserică a Duhului Sfânt prin neîncetatele suspinuri ale pocăinţei împreunate cu îngereştile cântări; noi, străini fiind atât de viaţa întru umilinţă, cât şi de laudele cereşti, îndrăznim a-ţi aduce sărăcăcioasele noastre cuvinte, pe care primeşte-le Sfinte, şi nu te uita la nevrednicia noastră, ci ne trimite de la Hristos mare milă, ca să te mărim aşa:

Bucură-te, că ai ridicat biserică Celui din biserica inimii tale;
Bucură-te, plinitorule al voii dumnezeieşti;
Bucură-te, căci ai zidit locaş Celui Neîncăput în ceruri;
Bucură-te, căci scaunul minţii tale l-ai împodobit cu înţelepciunea;
Bucură-te, că te-ai arătat sălaş al darurilor Duhului;
Bucură-te, căci ai dobândit mila veşnică a lui Hristos;
Bucură-te, că ai dărâmat zidul ispitelor celui rău;
Bucură-te, că te-ai zidit pe tine casă a Cuvântului;
Bucură-te, că te-ai sfinţit prin ostenelile rugăciunii;
Bucură-te, cort tainic al Înţelepciunii;
Bucură-te, că ai urcat scara rugăciunii cu smerenie;
Bucură-te, că ai ajuns la înălţimile Taborului prin smerita cugetare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 9

Multe pietre şi lemne ai cărat în vârf de stâncă, iar cu gândul alergai pe muntele anevoios al inimii, ca să te îndulceşti de vederea luminii taborice întru rugăciune şi să strigi Treimii Celei de viaţă Făcătoare : Aliluia !

ICOSUL 9

Dup prea cinstită adormirea ta, în biserica închinată Maicii Domnului a fost aşezat trupul tău sfinţit prin untdelemnul rugăciunii ce izvora neîncetat din inima ta iubitoare, iar sufletul tău a zburat cu îngerii către cereştile lăcaşuri, primind glasuri de laude ca acestea:

Bucură-te, căci prin poarta morţii ai trecut la viaţa veşnică;
Bucură-te, că sufletul tău a fost întâmpinat cu cântări îngereşti;
Bucură-te, că s-au veselit cetele Sfinţilor la adormirea ta;
Bucură-te, căci din mâna lui Hristos ai primit cununa vieţii;
Bucură-te, că în ceata Sfinţilor ai fost rânduit;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit taberele vrăjmaşilor;
Bucură-te, căci acum petreci în corturile îngereşti;
Bucură-te, căci întru rugăciuni nu uiţi pe cei de pe pământ;
Bucură-te, că reverşi tuturor darurile milostivirii Cuvântului ;
Bucură-te, grădină bine înmiresmată a virtuţilor;
Bucură-te, cetate zidită pe temelia smeritei cugetări;
Bucură-te, moştenitorul veşnicelor măriri;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 10

După şapte ani de la trecerea ta cu sufletul în lăcaşurile cele veşnice, arătatu-te-ai de trei ori stareţului, poruncindu-i să-ţi dezgroape trupul pe care Hristos a binevoit să-l proslăvească şi să-l arate izvor de tămăduiri a celor cu trupurile pecetluite de boli, care cântă Lui : Aliluia !

ICOSUL 10

Ca un mare luceafăr al Ortodoxiei străluceşti în cetele Sfinţilor, căci nu ai încetat să cercetezi lumea după plecarea din această viaţă cu milele Cuvântului, dăruind cele de trebuinţă spre mântuire tuturor celor însetaţi a se adăpa din izvorul minunilor dumnezeieşti; aceştia cu mulţumire îţi împletesc cunună de laudă pentru mijlocirea ta înaintea lui Hristos, Capul şi Cununa Bisericii:

Bucură-te, că ne acoperi cu rugile tale de toată tulburarea celui rău;
Bucură-te, cel lăudat neîncetat de cetele Sfinţilor;
Bucură-te, izvor pururea curgător de tămăduiri;
Bucură-te, că ridici povara suferinţelor noastre;
Bucură-te, toiag ceresc al celor neputincioşi;
Bucură-te, vedere limpede al celor orbi;
Bucură-te, adânc de milă nemăsurată;
Bucură-te, întărirea picioarelor celor neputincioşi;
Bucură-te, glasul cel de mulţumire al celor muţi;
Bucură-te, auzul cel dulce al celor surzi;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în patul bolii;
Bucură-te, alergarea celor ţinuţi în lanţul neputinţelor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 11

Cu razele smereniei ce străluceau sufletul tău neîncetat ai risipit întunericul celor răniţi de necredinţă şi turma cea tulburată de săgeţile ereziilor ai dus-o pe umerii tăi către staulul ceresc, fiind însoţit de îngeri în cântări de : Aliluia !

ICOSUL 11

De la marginile lumii vin oameni, ortodocşi sau străini de dreapta credinţă, dar însufleţiţi de nădejdea în darul facerii tale de minuni; înaintea sfintei tale racle neîncetat se revarsă durerile oamenilor aflaţi în suferinţă, pe care le risipeşti cu puterea rugăciunilor tale, primind din gurile lor mulţumitoare laude ca acestea:

Bucură-te, leagăn al Ortodoxiei ajuns la înălţimi cereşti;
Bucură-te, că deschizi tuturor uşile pocăinţei;
Bucură-te, vas al milostivirii cereşti;
Bucură-te, vultur încununat cu tainele Duhului ;
Bucură-te, că ai zburt cu aripile smereniei pe Taborul inimii;
Bucură-te, povăţuitorul turmei la izvorul Cuvântului;
Bucură-te, soare prea luminos al monahilor;
Bucură-te, carte a insuflărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pod al rugăciunii ce ne duci la Hristos;
Bucură-te, chimval bine răsunător al pocăinţei;
Bucură-te, că adăpi inimile cu ploaia umilinţei;
Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 12

Fericit eşti, că sufletul tău ţi-ai pus pentru turma ta şi l-ai luat mai apoi din mâna lui Hristos, Care ţi-a dat sălaş veşnic de odihnă în Împărăţia Sa, ca să-I cânţi neîncetat cu îngerii: Aliluia !

ICOSUL 12

Cine poate număra mulţimea minunilor tale săvârşite cu timp şi fără timp spre mântuirea credincioşilor ? Cine poate ştii câte sufletele răpite din staulul lui Hristos de lupii înţelegători ai patimilor ai adus înapoi, mijlocind lor întoarcerea la izvorul pocăinţei ? Spre tine toţi aleargă cu nădejde, căci într-adevăr prin rugăciunile tale către Doctorul Cel slăvit orbii văd, surzii aud, ologii merg şi toţi află pace sub acoperământul milostivirii tale, lăudându-te aşa :

Bucură-te, viţă a veşniciei;
Bucură-te, corabie a mântuirii credincioşilor;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, cel ce ai stins văpaia patimilor cu roua rugăciunii;
Bucură-te, munte înalt al tainelor duhovniceşti;
Bucură-te, pecete nestricată a curăţiei;
Bucură-te, icoană a Înţelepciunii cereşti;
Bucură-te, mireasmă negrăită a sfinţeniei;
Bucură-te, râu pururea curgător al umilinţei;
Bucură-te, cetate duhovnicească pe muntele înalt al rugăciunii;
Bucură-te, că ai ruşinat uneltirile vrăjmaşului;
Bucură-te, că risipeşti durerile celor neputincioşi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Vasile, cununa cea luminată a Ostrogului !

CONDACUL 13

O, Sfinte Ierarhe Vasile, lumina monahilor, cel ce te-ai arătat icoană desăvârşită a vieţuirii îngereşti strălucită de razele smereniei lucrătoare, cercetează cu doctoria rugăciunilor tale neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti şi cu puterea ce o ai de la Hristos potoleşte tulburarea valurilor durerilor noastre, ca să aducem Domnului cu mulţumire din izvorul laudelor dumnezeieşti curgerea cântărilor de : Aliluia !

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH VASILE DE LA OSTROG

O, Sfinte Ierarhe Vasile al Ostrogului, blândul păstor al turmei necăjite, auzi suspinurile inimilor noastre strâmtorate de necazuri, vezi Sfinte, povara neputinţelor trupurilor noastre şi cu milostivirea ta negrăită dă pace sufletelor tulburate şi mângâiere trupurilor noastre. Mult te-ai ostenit în via lui Hristos, smulgând spinii ereziilor înşelătoare şi sădind florile cuvintelor dumnezeieşti, care umplu de mireasma dreptei credinţe sufletele credincioşilor. Mai mult te-ai ostenit să-ţi împodobeşti mintea cu mărgăritarele gândurilor smerite şi să-ţi aprinzi făclia inimii cu focul dragostei lui Hristos, punând la picioarele Mântuitorului întreaga lume într-un suspin al rugăciunii tale curate. Cu blândeţe ai ridicat oile cele rănite de săgeţile ereziilor şi sufletele cele îmbolnăvite de păcat le-ai tămăduit cu untdelemnul rugăciunii tale. Căutat-ai în orice ceas să-ţi umpli vasul inimii cu mirul dragostei faţă de aproapele, bine ştiind Părinte, căci prin mila săvârşită fraţilor noştri întru Hristos ne umplem şi noi de bogăţia darurilor Cuvântului. Pentru aceasta, plăcută a fost viaţa ta lui Hristos, care ţi-a răsplătit cu bogate daruri nevoinţa pentru îndreptarea turmei cuvântătoare la limanul Adevărului. Dar ca un milostiv, darurile tale le-ai împărţit cu noi şi ai revărsat tuturor mângâieri duhovniceşti şi ai alungat de la noi norii întunecaţi ai bolilor de orice fel. De aceea, cu nădejde venim către racla sfintelor tale moaşte, ca prin osteneala rugăciunilor tale să agoniseşti şi pentru noi daruri de tămăduiri sufleteşti şi trupeşti de la Doctorul Cel fără de plată.

Candela dreptei credinţe ai păzit-o nestinsă de suflările viforului ereziilor catolice şi cu sabia rugăciunii tale ai stat înaintea turcilor, păzind Biserica lui Hristos de toate tulburările. Şi acum te rugăm să mijloceşti ca să se dăruiască păstoriţilor noştri lumina înţelepciunii lui Hristos spre călăuzirea turmei cuvântătoare spre păşunea poruncilor neschimbate ale Stăpânului. Păstoriţilor cere râvnă pentru mergerea cu credinţă pe calea strâmtă a mântuirii.

Pe cei ce cheamă numele tău cu credinţă împărtăşeşte-i de mila bogată a lui Hristos şi fii, după trebuinţă, fiecăruia, râu nesecat de tămăduiri celor apăsaţi de boală, adiere a păcii lui Hristos celor tulburaţi de patimi, solitor al pocăinţei celor împovăraţi cu grele şi multe păcate. Înmulţeşte untdelemnul rugăcunii în candelele inimilor noastre pururea stinse de vântul potrivnic al patimilor. Înaintea ta îşi pleacă genunchiul cu credinţă credincioşii din toată lumea, iar tu, ca cel ce stai cu îndrăzneală înaintea scaunului lui Hristos pleacă genunchii inimilor noastre spre smerenie, ca să ne învrednicim prin mijlocirea ta de ajutorul Stăpânului. Împreună cu Născătoarea de Dumnezeu cere pace lumii tulburate de uneltirile vrăjmaşilor nevăzuţi, dar şi mai mult de lucrarea păcatelor noastre, ca dobândind vreme de pocăinţă sub acoperământul rugăciunilor tale să aducem veşnică mulţumire, slavă şi închinăciune Tatălui Celui fără de început, Fiului Celui iubitor de oameni şi Duhului Celui a toate cele de mântuire Plinitor, iar ţie cântări neîncetate de laudă şi mulţumire. Amin.

manastirea-ostrog-muntenegru

Minunate apoftegme despre Patriarhul Serbiei Pavle

patriarhul
Patriarhul Pavle (1914-2009)
– Omul Cerului şi al pământului –

Fostul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe este eroul multor povestioare şi anecdote. Ele întăresc legendă că ar fi fost un om popular şi cu viaţă sfântă. În 2004, “NIN” [prescurtare de la „Nedeljne informativne novine” – Ziar săptămânal de informaţie] reproduce câteva istorioare interesante din viaţă Sfinţiei Sale.

Wartburg. Pe când vlădica Pavle era episcop de Raska şi Prizren, Episcopia respectivă avea doar un automobil, un Wartburg. El era folosit în general pentru transporturi în interesul bisericii. Episcopul Pavle se urca rar, căci umbla mai mult pe jos. Odată, când a venit la dânsul în vizită un apropiat al său de pe vremea seminarului teologic, Ştefan, episcopul Zicej, cu un Peugeot după ce au pornit să viziteze câteva localităţi din episcopie, vlădica Pavle a zis:
– Frate Ştefane, chiar ca e bun Wartburgul ăsta al tău!

pavle-al-serbiei-mergandMercedes. Patriarhul Pavle, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel şi după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlnesc adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz… Astfel, odată, pe când mergea singur, suind trotuarul străzii Regele Petru I, în care se afla sediul Patriarhiei, îl ajunse, cu un Mercedes ultimul răcnet, unul din preoţii cunoscuţi ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul şi a ieşit:
– Sfinţia Voastră, permiteţi-mi să vă conduc! Spuneţi numai încotro… Patriarhul a intrat în automobil, şi îndată ce s-au pus în mişcare, a întrebat:
– Spuneţi, părinte, al cui este automobilul acesta?
– Al meu, Sfinţia Voastră!
– Opriţi! – porunci Patriarhul, a ieşit, şi-a făcut semnul Crucii şi a zis preotului:
– Dumnezeu să vă aibă în pază!

Automobilele negre. Fusese şedinţa Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinţia Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieşi din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre. Întrebă:
– Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
– Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului -răspunse preotul care-l însoţea.
– O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!

patriarhul_pavleDificultăţile diaconului. În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo brdo.
– Cum vom merge? Cu automobilul? – întrebă diaconul.
– Cu autobuzul! – răspunse Patriarhul cu hotărâre.
– E aglomeraţie, e înăbuşitor in autobuz, şi nici nu-i aproape…
– Mergem! – zise din nou scurt Sfinţia Sa.
– Dar… – mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major – Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit ştrand], autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit…
– Ştiţi, părinte – se întoarse Patriarhul Pavle – fiecare vede ceea ce doreşte!

Două măsline. La masa de prânz în Palatul Patriarhiei mai mulţi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiu că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline.
– Sfinţia Voastră, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac?
– Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin – răspunse Patriarhul.

Mesaj către America. Atunci când vlădica Pavle a devenit Patriarh, îşi aminteşte Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegaţii şi numeroşi reprezentanţi din străinătate şi-au exprimat dorinţa să-l întâlnească pe Sfinţia Sa. A venit atunci şi ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit în Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutări şi felicitări în numele poporului american, în numele preşedintelui Americii şi în numele său personal. S-a purtat o convorbire oficială, protocolară şi în final ambasadorul a pus întrebarea:
– Cu ce am putea să vă ajutăm?
– Excelenţa Voastră, să nu ne puneţi piedici; cu aceasta ne veţi ajuta.

Reglarea conturilor. Patriarhul ştie să facă multe treburi. Prin mănăstiri a deprins să coasă, să cârpească, să spele, să confecţioneze şi să repare încălţămintea, să lucreze pământul, să altoiască pomi, să lege şi să ferece cărţile, să repare clădiri şi diferite aparate şi anexe… Părintele patriarh din fire este un om harnic. Tot timpul lucrează câte ceva.
– “Şi când vine aici la mine în birou, dacă observă că ceva nu funcţionează cum ar trebui, dacă vede că uşa nu se închide bine, că undeva pătrunde ploaia, că lumina se întrerupe… el însuşi purcede să stabilească unde-i defectul, apoi zice: Haide să reparăm asta!…” – spune secretarul Sinodului BOS şi citeţul Sfinţiei Sale, Gradimir Stanic.
– “Dânsul se comportă peste tot ca un bun gospodar, nu numai aici la Patriarhie, ci şi în oricare mănăstire şi oricare biserică, oriunde s-ar afla…”. La mănăstirea “Blagoveştenie” din regiunea Ovcarsko-Kablarska, în care a fost călugărit, şi unde acum, în calitate de patriarh, se duce aproape în fiecare vară pentru câteva zile, pe când venea vremea să se întoarcă la Belgrad, chema pe egumenul Georgije pentru “a se socoti”:
– “Părinte Georgije, iată am petrecut cu voi aceste câteva zile. Toate, slavă lui Dumnezeu, au fost bune. Am locuit aici, am mâncat dimineaţa, am mâncat la prânz, iar toate astea costă, nu-i aşa?”.
– “Păi, aşa e, Sfinţia Voastră…”.
– “Dar şi eu v-am ajutat cu câte-ceva. Nu-i aşa, părinte Georgije?”.
– “Aşa e, Sfinţia Voastră, ne-aţi ajutat mult, de parca aţi fi venit aici să lucraţi, nu să vă odihniţi…”.
– “Pai să ne socotim: ţi-am reparat jgheabul, fereastra, robinetul, broasca de la uşă, ţi-am curăţat şi am proptit viţa de vie, am pingelit încălţămintea… Când le punem toate la socoteală, părinte Georgije, rezultă că voi trebuie să-mi plătiţi ceva mie!

Salariile. Patriarhul Pavle a refuzat, de altfel, salariul. Dânsul primeşte doar pensia la care are dreptul ca fost episcop de Raska şi Prizren. Nevoile sale sunt modeste de tot, dat fiind că singur îşi coase mantia, singur îşi repară pantofii… Încă îi rămân bani din pensia aceea mică. Ce rămâne împarte săracilor sau donează în alte scopuri pentru binele obştesc.
A rămas de pomină reacţia dânsului din anul 1962, la solicitarea de atunci a unor episcopi să li se mărească salariile:
– “Dar de ce, de vreme ce nu suntem în stare să cheltuim nici ceea ce am avut până acum?!”.

pavle222Pentru Milos Crnjanski. În acelaşi fel procedează Părintele Patriarh şi cu ceea ce primeşte în dar. Dacă primeşte material pentru mantie, îl păstrează până întâlneşte un călugăr sau preot care nu are posibilitate să cumpere. Atunci îi calculează cât are nevoie pentru a coase o mantie, şi-i dă exact atât, ca să mai rămână şi pentru alţii.
Renumitul istoric al literaturii Zika Stojkovic, care a colaborat cu vlădica Pavle, pe când acesta fusese episcop de Raska şi Prizren, la editarea operei capitale: “Monumentele din Kosovo”, i s-a plâns odată în Palatul Patriarhal că are greutăţi în a aduna bani pentru continuarea tipăririi seriei începute de Opere ale unuia din cei mai importanţi scriitori sârbi, Milos Crnjanski. Ascultându-l, Patriarhul se ridică, se duse până la patul său, ridică perna, luă de sub ea portmoneul, apoi scoase din el trei mii de mărci şi le întinse lui Stojkovic:
– “Iată, e contribuţia mea pentru tipărirea cărţilor lui Milos Crnjanski. Să vă fie de ajutor!”.

Economii. Gradimir Stanic, care este directorul tipografiei patriarhale, relatează:
– “Dânsul îşi dactilografiază singur cărţile. Foile pe care le scrie aproape că nu au margini, iar distanţa dintre rânduri este cea mai mică posibilă. Evită să piardă timpul cu introducerea deasă a foilor în maşina de scris. Pe lângă aceasta, economiseşte hârtia; aşa s-a deprins, căci înainte vreme hârtia era foarte scumpă. Iar textele sale sunt atât de curate, încât la ele nu este nevoie de intervenţii înaintea tiparului.
Colaboratorii povestesc, de asemenea, că se ţine şi textual de versul din Rugăciunea Domnească: “…pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi…”. După ce ia masa, aduna cu atenţie orice fărâmitură, deşi are cine să strângă şi să facă ordine…

La “Semnul de întrebare”. Un boem, care adesea petrecea timpul la cafeneaua cu denumirea “?”, în apropierea Patriarhiei, de câte ori îl vedea pe Patriarh, traversa în fugă strada, pentru a lua binecuvântare de la Sfinţia Sa. Iar odată îi zise:
– Sfinţia Voastră, noi doi suntem cei mai buni oameni din tot Belgradul acesta! La care Patriarhul replică:
– Suntem, dar după ce golim câteva pahare, nu mai suntem buni de nimic!

“Arătarea” Născătoarei de Dumnezeu. S-a întâmplat ca în cabinetul Patriarhului, pe când acesta discuta cu un funcţionar al Patriarhiei, să dea buzna un om între două vârste, cu ochi mari şi cu privire înflăcărată. A început să explice că a trebuit să vină, deoarece are să comunice ceva important… Patriarhul l-a invitat să ia loc, să se mai liniştească. Iar acela începu atunci să povestească cum că în somn i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi ce i-a spus…
Patriarhul l-a ascultat cu atenţie, apoi l-a întrerupt tăios:
– “Ascultaţi-mă, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, călugăr sunt, se înţelege, de şi mai mulţi ani, în fiecare zi slujesc Sfânta Liturghie; mie nici măcar un înger nu mi s-a arătat încă, iar Dumneavoastră vi s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu! Lăsaţi-o baltă, vă rog…”.

Ziarele şi anii lumina. Pe vremea grea a războiului, după o întâlnire în cabinetul Patriarhului, pe când se hotăra asupra unor chestiuni în care nu era uşor să fie luate decizii, Sfinţia Sa, spre a glumi pe socoteala Sa, zise celor prezenţi:
– “Voi aţi crezut că o veţi scoate uşor la capăt cu mine. Credeţi că eu sunt slăbănog, de constituţie fragilă… Dar de fapt voi nu mă cunoaşteţi bine…”.
Se sculă şi de pe masa de lucru aduse nişte ziare, cu denumire sârbească, în care prin fotomontaj era reprezentat ca un războinic-superman, cu bombe şi muniţii la brâu.
– “Uitaţi-vă cum mă văd alţii, iar voi aţi crezut că sunt slab!”. Din întâmplare, tocmai atunci veni să-l fotografieze vestitul foto-reporter Vican Vicanovic. Pentru a realiza fotografia dorită, se adresă Patriarhului:
– Luminăţia Voastră… [în limba sârbă joc de cuvinte: Vasa svelosti – Sfinţia Voastră; Vasa svetlosti – Luminăţia Voastră].
La care Patriarhul replică:
– De vreme ce eu deja sunt lumină, la ce-ţi mai trebuie bliţul!?

(Jovan Janjic, “NIN“, preluat de săptămânalul de limbă sârbă “Nasa reč“, Timişoara, nr. 772 / 03.12.2004, pp. 24-25)

Sursa: http://laurentiudumitru.ro/minunate-apoftegme-patriarhul-Serbiei-Pavle.php

PS: (…) Că a fost un om extraordinar al timpului său s-a arătat cu adevărat doar în ziua înmormântării sale. Aproape un milion de oameni au umplut străzile Belgradului (foto jos) şi alţi 600 000 de oameni au trecut pe la Catedrală pentru a săruta mâna patriarhului pentru ultima oară. Coşgiugul său a rămas deschis pentru 6 zile şi nimic nu s-a întâmplat (…) (Pr. Luka  Hovakovici)

The body of Serbian Orthodox Patriarch Pavle is carried in a procession towards St. Sava church during his funeral in Belgrade

„Sfântul Nicolae al Serbiei”, un film de Nenad Ilici

Comunitatea Bisericii Ortodoxe Sârbe din Berlin prezintă filmul documentar „Sfântul Nicolae al Serbiei”

Scenariul şi regia: diacon Nenad Ilici
Cu: Goran Sultanovici / Petar Bojovici / Nenad Iezdici / Milan Mihailovici
Muzica: Aleksandar Kostici
Montaj: Srdan Klarici
Producători: Dragan Mitrovski / protoiereu Dragan Sekulici / protoiereu Veliko Gaţici

2006, ediţia întâi / 2008, ediţia a doua
Format DVD Video, PAL color 4:3, sunet 5.1 surround.
Durata: 112 minute
Titrare în limba Română / Engleză / Germană / Rusă / Franceză / Greacă

Pret 10 RON / Distribuit în România de editura Predania – http://www.predania.ro / libraria@predania.ro

***

O producţie inedită pentru România şi îndeobşte pentru lumea ortodoxă, acest film documentar încearcă să înfăţişeze publicului chipul unui mare ierarh şi sfânt contemporan: Episcopul Nicolae Velimirovici. Având parte de un material bio-bibliografic amănunţit, precum şi de o bogată arhivă de film şi fotografică, realizatorii ne transpun în lumea sfârşitului de veac XIX şi a începutului de veac XX, pentru a retrăi viaţa şi lucrarea Vlădicii Nicolae alături de cei care l-au cunoscut, împreună cu numeroase alte mărturii din epocă. DVD-ul conţine şi o filmare inedită din 1939, de la sfinţirea bisericii din Şilopai la care a participat şi Episcopul Nicolae Velimirovici.

biografie
Nicolae Velimirovici s’a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley,” în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către guvernul Serbiei în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor Slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia. Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale Americii. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania şi Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Rus al San Francisco-ului, care a fost o vreme profesor la Seminarul Ortodox din Bitolia, spunea despre el că este „un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (Hrapoviţki). Amândoi au fost dascăli soborniceşti ai Bisericii Ortodoxe.”